Masa rotundă „O viață demnă pentru fiecare. Refuzăm abuzul asupra vârstnicilor”

Masa rotundă O viață demnă pentru fiecare.Refuzăm abuzul asupra vârstnicilor a creat un spațiu conversațional constructiv cu profesioniștii din domeniul îngrijirilor de sănătate despre experiența acestora în ce privește situația vârstnicilor care sunt expuși abuzurilor – economice, emoționale, fizice, neglijării, etc. Metodologia care a fost utilizată provine din practica narativă, formatul întâlnirii fiind o „ceremonie definițională” – o serie de conversații cu efecte definitorii identitare pentru toți participanții. Printre participanți s-au numărat psihologi, asistenți sociali, asistenți medicali, studenți, polițiști, reprezentanți ai ONG-urilor locale etc.

Invitați speciali au fost Dana Cozma, Șef Serviciu Autoritate Tutelară Protecția Copilului și a Minorilor; Geta Corneanu, asistent medical, Roxana Necula, președintele Colegiului Național al Asistenților Sociali din România, Sucursala Teritorală Iași, Cătălina Mihaela Neculau, psiholog și psihoterapeut; Ioana Ciubotaru, studentă și asistent social. Moderatorul narativ a fost conf. univ. dr. Ovidiu Gavrilovici.

Dna Dana Cozma a subliniat că suntem în momentul în care societatea trebuie să își orienteze serviciile sociale către vârstnici. Marea majoritatea a cazurilor care sunt adevărate provocări pentru practicieni ca și complexitate și resurse implicate sunt cazurile persoanelor vârstnice. Nevoia este extrem de acută la nivelul comunității, sunt foarte multe persoane abandonate în familii cu sau fără aparținători, cu o lipsă de interes dureroasă. Iar din punct de vedere procedural, la nivelul legilor care funcționează în sistemul social în acest moment asistenților sociali nu li se permite să intervină. S-a ajuns la situația persoanelor vârstnice abandonate în familie care au nevoie de centre, nu neapărat de tip rezidențial pot fi de tip respiro, centre de zi, centre de cartier pentru vârstnici. Acestea există, sunt funcționale, dar nu sunt suficiente ca număr.

Dna Cătălina Neculau (psiholog în cadrul proiectului) a împărtășit din experiența de lucru cu persoanele vârstnice, unde a întîlnit resurse, renunțări, putere de a merge mai departe, hotărîre și o groază de metafore care merită adunate și oferite. Poveștile de viață trebuie să fie recrutate și diseminate. Mulțumirile pe care le primea după 30-40 minute de conversație au determinat-o să conștientizeze că uneori persoanele vârstnice au nevoie de puțin, de o autentică atenție umană.

Dna Geta Corneanu a accentuat faptul că persoanele vârstnice sunt foarte suspicioase, nu recunosc când au probleme și le este rușine să vorbească. Probabil se protejează de mai mult abuz. În cadrul politicilor de sănătate ar trebui să se formeze echipe care să meargă la persoanele vârstnice acasă și să îi ajute. Atunci ar fi mai ușor, familiile nu ar mai fi atît de solicitate. Referitor la impactul proiectului a adăugat: „Nu mă gîndeam că sunt atît de multe cazuri, proiectul m-a făcut să văd realitatea și prezența abuzului în diferitele feluri la mai mulți vârstnici decât am văzut înainte”

Dna Roxana Necula a vorbit despre puținele resurse care există în comunitate. Un singur asistent social la 3000 de persoane, mai ales în comunitățile rurale, este ceva de neimaginat. Ca profesionist consideră că nu este normal ca în instituții cum ar fi spitalele, centrele de bătrîni să nu existe poziții de asistent social și psiholog. În spitale personalul medical face muncă și de asistență socială pentru că încearcă să identifice și să rezolve probleme care nu sunt de natură medicală. Președintele Colegiului Național al Asistenților Sociali din România susține că mai este nevoie de 11.000 de asistenți sociali, dar în primul rând ar trebui remunerați bine cei care muncesc pentru a fi motivați să își facă treaba ca lumea.

Dra Ioana Ciubotaru consideră că schimbarea la nivel de politici sociale și de sănătate trebuie precedată de o schimbare în propria persoană a fiecărui membru din comunitate. Poziția de voluntar în cadrul proiectului a determinat apariția un val de conștientizări personale și profesionale, printre care schimbarea atitudinii față de vâstnicii din propria familie.

Dl conf. univ. dr. Ovidiu Gavrilovici a specificat că abuzul asupra vârstnicilor nu este o problemă unifațetară, ci încorporează aspecte care țin de familie, de comunitate, de serviciile sociale și de sănătate, de politicile sociale și de sănătate. Nevoile persoanelor vârstnice sunt multiple, printre acestea se regăsesc și nevoile de socializare, de a se reangaja în viața lor și de a da sens vieții pe care au trăit-o. Adesea profesionalizând problema uităm persoana, cine este ea și ce dorește ea de la viață și ce a ajuns

Ca și concluzie faptul că există mai mulți oameni care intenționează să facă ceva pentru persoanele vârstnice este un punct important, în pofida insuficenței resurselor.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014
Pentru informați oficiale despre granturile SEE și norvegiene, accesați: www.eeagrants.org
Vizitați și www.fondong.fdsc.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *