Provocări identitare în îngrijirea vârstnicului abuzat

Încă o Întâlnire… nu de taină, ci din nou, cu public, de data aceasta revelând experiențe clinice ale unor practicieni cu vârstnici care sunt afectați de abuz. Cum se țese povestea autobiografică a unui medic, a unui asistent social sau a unui psiholog care are de-a face cu efectele traumei, abuzului sau neglijării pe lângă alte acuze medicale sau emoționale ale unui vârstnic?

Când am o persoană care povestește, am un fir… când am două fire narative, putem să ne imaginăm că întrețeserea va fi posibilă. Capacitatea de a țese împreună contribuie la multiplicarea oportunităților de revelare a semnificațiilor ingemănate. Iata o metaforă lucrativă pentru descrierea unei conversații narative! Cu atât mai mult când structurezi un „wok”, un spațiu intens al împărtășirilor bine receptate de un auditoriu respectuos și curios, precum cel ce compune auditoriul unei „ceremonii definiționale” – exact ceea ce am realizat noi în sala Orion a hotelului Unirea din Iași. „Expresiile oferite de către persoanele în centru ajung la auditoriu. Auditoriu care este în așteptarea acestora”. Într-adevăr, 40 de minute și mai bine din Întâlnirea de 2 ore au fost dedicate prezentărilor succinte ale celor ce sunt prezenți – cum ai ajuns la Întâlnirea Narativă? Ce gânduri ai acum, fiind aici, cu privire la această experiență? Ce ai dori să iei cu tine la final?

În succesiunea structurării „ceremoniei”/micului ritual al intervievării povestitorilor, povestea inițială va susține re-povestirea realizată de auditoriu – care, în ecou, în rezonanță, contribuie la ceea ce este deja în centru, povestit; iar apoi, spre final, primii povestitori ajung să ne împărtășească experiența lor de a fi martori la re-povestiri și efectul acestei experiențe asupra lor acum și în viitor… Facilitatorul întrerupe ceea ce s-ar putea întâmpla cotidian în forma unui dialog pentru că are menirea de a susține CONVERSAȚIA – colaborarea și conlucrarea la generarea unui semnificații imbogățite, cu multipe contribuții, din unghiuri personale inedite ale celor prezenți în conversație.

Facilitatorul are misiunea să păstreze persoanele în rolul lor – fie de povestitor, fie de auditoriu – pe rând, în fiecare secvență de povestire/re-povestire/re-re-povestire.

(Medic rezident implicat în proiect): „sceptică am fost de la început. Urmam să identificăm semne de abuz… dar ce se va întâmpla mai departe? Totul a început de la ce citeam pe hartie, mecanic (cele 6 întrebări din chestionarul care evaluează suspiciunea de abuz unui vârstnic)… însă apoi, încetul cu încetul mi-am dat seama cum contribuiam și noi la punerea acelor întrebări… v-a ajutat cineva să vă îmbrăcați? V-a împiedicat cineva să intrați în relație cu alții?… încetul cu încetul, am descoperit că treptat, am căpătat experiență, văzând că în momentul în care pui întrebarea cu mai multă răbdare, cu mai multă intimitate, cu mai multă empatie față de vârstnic, am devenit și noi altfel…”
”faptul că suntem acolo medic și pacient acolo, este o oarecare punte, ca sa zic așa. Noi am început să rupem acea punte. Discutând despre ce ar fi putut fi o experiență de abuz în viața lor, despre proiect și ce ar putea fi realizat prin acesta în ce îi privește, am ajuns să nu ne mai îmbrăcăm în halat… ceea ce pentru ei a arătat ceva… a arătat o altă apropiere… (O: O altă latură a voastră. De fapt, identitatea aceea de medic…) … a dispărut complet, pur și simplu, am început să vorbim…

(O: S-a suspendat. S-a suspendat pe perioada aplicării instrumentului de detectare/screening a abuzului. Apoi a doua zi, tot ca medic interacționați)… A doua zi nu eram însă la fel. Ne-am scos altă latură la iveală. Nu mai vedeam o cistită, o fibrilație… ne-am scos altă latură și ei au văzut că nouă le pasă și de alte lucruri din viața lor. Chiar am simțit lucrul ăsta, și am simțit o îmbunătățire, până la externare și ulterior, pentru că ei sunt reevaluați mai apoi, am văzut și o îmbunătățire din punct de vedere organic, cât de mult le-a făcut implicarea noastră, puțină, nu pot spune ca am făcut prea mult, așa puțină, dar cât de mult a contat pentru ei, pacienții; nu neapărat medicația, cât implicarea noastră a contat.

(O: Și efectul acestor schimbări asupra ta?)
„Te simți bine. Au reușit să „scoată din noi” și latura umană, dincolo de ceea ce ar fi „un medic tipic”.

(Psihologul invitat în centru): „Primesc povești de viață de la ei. Așa cum am primit o imagine mai clară a schimbărilor care se produc prin acest tip de proiect în spital, inclusiv în viața personalului medical implicat. Acum înțeleg din ce punct de vedere se manifestă aceste schimbări. (O: Evidențele astea sunt bune pentru tine) „Da, sunt un adevărat cadou. Le-am primit și de la vârstnici, însă aveam nevoie, realizez acum, să aud și de la colegii din personalul medical. … e important să aud ceva despre ce este greu de măsurat direct”.

(În etapa re-povestirilor, o participantă profesor care a participat voluntar cu elevii săi la vizitarea unui centru rezidențial pentru pensionari din Iași): „mi-a adus aminte de vizita mea cu elevii, cum mergeam să ofer ceva celor de acolo și de fapt, cât de mult am primit de la ei, vizitându-i”…„ eu mă duc acolo cu elevii, să sensibilizez, și mă trezesc îmbogățită”.

(în etapa a treia, din nou cu practicienii-povestitori inițiali, în centru):
„m-aș implica și pe mai departe pentru a combate singurătatea celor în suferință, care mi se pare cea mai gravă stare în care poate fi cineva… îi văd, interacționând cu ei, cum se luminează, cum sunt reinspirați… când cineva dinafară ajunge să oglindească efectul muncii tale ajungi să realizezi ceea ce nu ajungi să vezi tu însuți… psihologul mi-a spus cum vârstnicul apreciază modul cum interacționez cu el, ceea ce nu știam înainte… e important… de asemenea, mi-ar plăcea și ca mai mulți membri ai bisericii să se apropie de aceste persoane în suferință… asemenea persoane chiar au nevoie de cineva care să împărtășească ceva din viața lor cu ei, nu au nevoie neapărat de bani sau de lucruri”
Concluzii posibile? Generozitate cu responsabilitate! Conștientizarea a ceea ce câștigăm împreună. Plecând de la un simplu… Bună ziua! (pacientului îngrijit).

 Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014
Pentru informați oficiale despre granturile SEE și norvegiene, accesați: www.eeagrants.org
Vizitați și www.fondong.fdsc.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *