Echipa multidisciplinară de abordare a abuzului asupra vârstnicilor

Modelul Dialogului deschis (DD) a fost introdus de către psihologul finlandez Jaakko Seikkula ca o manieră de a lucra în situația cazurilor noi de schizofrenie din regiunea Lapland, cu începere din anii 1980. Modelul s-a dovedit extrem de robust, fiind unic în lume prin rezultatele sale.

Principiile DD sunt:

• întâlnire a echipei multidisciplinare cu persoana în îngrijire cât mai curând posibil de la internare (chiar în primele 24 ore de la debutul simptomelor)
• membrii de familie sunt invitați să participe
• toți profesioniștii care ar urma să lucreze la noul caz – medical, psihologic, social, de la locul de muncă etc., sunt de asemenea invitați
• poate participa și oricine altcineva care poate să aducă o contribuție la îmbunătățirea situației celui îngrijit
• deciziile se discută deschis cu persoana, în contextul în care în centru se află persoana îngrijită precum și membrii săi de familie.

Aceste principii au guvernat și realizarea activităților echipei multidisciplinare complementare celei medicale. Cea mai mare parte a activităților au loc în clinica de geriatrie.

Psihologul joacă rolul, în modelul dezvoltat în cadrul serviciului complementar, de manager de caz și coordonează activitățile echipei multidisciplinare complementare asigurând, totodată, coordonarea cu echipa medicală din clinica de geriatrie.

Conversația din întâlnirea tip dialog deschis este facilitată în stil narativ – toți psihologii implicați sunt formați profesional în terapie narativă (în programe acreditate de Colegiul Psihologilor din România, prin Asociația Psiterra, în colaborarea dintre Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Departamentul de Psihologie al Facultății de profil și The Institute of Narrative Therapy UK, condus de terapeutul narativ Hugh Fox din Marea Britanie, supervizorul clinic narativ al terapeuților de la Psiterra). Scopul conversației facilitate narativ este de a crea un spațiu în care vocile celor din centru să poată fi invitate și auzite, mai ales vocea vârstnicului care are să decidă, la final, care din ideile care apar în conversație ajung să intre într-un eventual plan de acțiune, în ceea ce îl privește și îl și implică.

Efectul minimal al unei întâlniri de echipă multidisciplinară organizată conform principiilor narativ-dialogice deschise este monitorizarea, continuitatea urmăririi de către psihologul manager al cazului, de regulă, prin telefon, cu vârstnicul și/sau membri ai familiei acestuia, lunar. Însă, de cele mai multe ori, rezultatele se compun într-un plan de acțiune care poate implica corespondență sau contactarea prin telefon a medicului de familie, a preotului din parohia vârstnicului, asistenților sociali din organizații publice și private la nivel județean, municipal, orășenesc sau comunal; dintre posibilele acțiuni planificate se enumeră identificarea drepturilor (de asistență socială, de îngrijiri de sănătate etc.), identificarea resurselor locale relevante, consultanța juridică, consultația psihiatrică, consilierea psihologică (în special de factură narativă).

La construirea planului de intervenție individualizată se iau în considerare serviciile care sunt disponibile și instituțiile la care se poate apela. De cele mai multe ori, problemele asociate abuzului asupra vârstnicilor sunt complexe și cronice ceea ce poate însemna că gestionarea cazului poate dura o perioadă îndelungată fără disponibilitatea unor soluții imediate (Glasgow și Fanslow, 2006).

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014
Pentru informați oficiale despre granturile SEE și norvegiene, accesați: www.eeagrants.org
Vizitați și www.fondong.fdsc.ro