Psiholog în cadrul proiectului „Refuz să mai suport abuzul în tăcere”

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o nu a fost ca psiholog, ci ca om, pentru că mi-am dat seama cât de ușor mă puteam și eu lăsa pradă concepției generale care blama clasa vârstei a treia, că puteam deveni surdă la vocea lor, iar acest proiect mi-a dat șansa să redescopăr valori pe care le-am îndrăgit și care mi-au călăuzit pașii de-a lungul anilor despre care nu neapărat că uitasem, dar se diminuaseră în goana după o lume a zilei de astăzi, care nu poate oferi ceea ce ne oferă oamenii către care cei mai mulți privim astăzi cu reticență.

Am realizat că nu uitasem că există bunica mea, pe care am respectat-o și iubit-o din totdeauna, dar paradoxal nu o vedeam vârstnică, deși împlinește curând 84 de ani, însă o detașam de categoria celorlalți vârstnici pentru că este bunica mea. Credeam că ceea ce este și ceea ce ne-a oferit a existat dintotdeauna… Am descoperit poveștile ei de viață despre care nu îmi găsisem răbdarea și timpul de a le asculta și nici ea nu se gândise să mi le povestească. Am descoperit poveștile ei și parcă am redescoperit-o, odată cu poveștile vârstnicilor din proiect și mi-am dat seama de unde le vine înțelepciunea. La unii nu vine din cărți citite, la unii vine din viața amară pe care au trăit-o și nu doar că au trăit-o, au biruit-o. Îmi vine în minte poveste unei „vârstnice” care a spus că ea nu a învățat carte, pentru că a avut o viață grea, dar a „învățat singură să buchisească” pentru a putea citi cărți religioase, care pe ea au ajutat-o să depășească dificultățile din viață.

Ca psiholog pot spune că am „repetat” lecția identității mele preferate, pentru că vorbind despre poveștile onorante din viața au ajuns să mă facă să simt confirmarea din partea lor, atunci când spuneau după conversațiile noastre: „Vă mulțumesc din suflet!”, „Mi-ați mai luat din greutatea de pe inimă”, „Mi-a făcut mare plăcere să vorbesc cu dumneavoastră!”.

Nu trebuie omis faptul că participanții la proiect au fost persoane cu boli cronice, internate în fază acută, ceea ce explică orientarea lor către boală, suferință și neputință. S-a remarcat în mai multe rânduri dorința lor de a se întoarce acasă, exprimată și în scris, în fișa de evaluare geriatrică, dorință care marca preferința lor pentru familiar, pentru a fi acolo unde „am muncit toată viața”. Din păcate unii dintre ei nu își mai permit nici măcar „luxul” de a fi „acasă”, pentru că având nevoie de ajutor, copiii au fost nevoiți să îi ducă uneori departe de acest „acasă” atât de drag lor.

Au fost nenumărate situații în care pacienți vârstnici care nu erau referiți echipei de către echipa medicală, cereau consiliere psihologilor, ceea ce demonstrează odată în plus nevoia de comunicare. (…) Faptul că nu există psihologi, sau nu există suficienți psihologi în spitale a făcut ceva mai dificilă intervenția psihologilor din echipă. (…)

Proiectul nu este decât un prim pas în identificarea nevoilor individuale și instituționale în gestionarea abuzului asupra vârstnicului. Prin acțiunile întreprinse încearcă să se dea voce bătrânului care nu mai are curajul să spună nimic, de teama de a nu greși, de teama de a nu deranja pe cineva. Există desigur și situația unor vârstnici care știu foarte bine să își ceară drepturile, care devin uneori chiar agresivi în înaintarea cererilor lor, fără a discuta motivele agresivității lor și fără a le găsi justificare. (…)

Închei prin a-mi manifesta mulțumirea pentru șansa de a fi fost implicată în acest proiect, față de cei care au avut ideea scrierii lui, față de cei care au susținut implementarea lui, dar cel mai mult, simt mulțumire față de fiecare poveste în parte care m-a adus mai aproape de ceea ce aș vrea să fiu ca om, acum și peste mulți, mulți ani, față de ochii uneori umeziți de lacrimi… ai pacientului dar și ai mei, pentru ca acele momente m-au făcut să mă simt om, dincolo de profesionist.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009 – 2014
Pentru informați oficiale despre granturile SEE și norvegiene, accesați: www.eeagrants.org
Vizitați și www.fondong.fdsc.ro